Vedeți două imagini din același unghi. Una este cu propunerea câștigătoare de Parc al Feroviarilor la râu, parc care nu se putea realiza fără ca societatea civilă locală să tragă aproape un deceniu de autoritățile locale cu manifestații, reclamații, apeluri etc. ca să il preia de la Căile Ferate, societate civilă care a împiedicat prin protest abuzul de privatizare a parcului de catre un club sportiv care nici măcar nu avea autorizații de construire pentru baza sportivă și hotelul anunțat în parc. A doua imagine este cu șantierul în care este evident că viziunea inițială de conectare cu apa se modifică major. Din nou, de ce se întâmplă acest lucru? Pentru că asistăm la un eșec inter-instituțional. Primăria, OAR, Apele Române etc. nu se consultă reciproc, nu pregătesc dinainte tema de concurs și o jurizare comună. Apele Române ulterior, din motive neîntemeiate, credem noi, refuză spargerea zidului, iar Primăria nu stie cum să negocieze cu Apele Române, oricum necooptate de la bun început în demersul de amenajare. Astfel de eșecuri puteau fi evitate cu un organism deliberativ, dar formalizat, propus de mediul asociativ local, adică crearea unui Consiliu al Apei, integrat legislativ instituției Apelor Române, ca subcomitet de bazin. Cum Apele Române, după cum arata si documentarele Recorder, sunt una dintre cele mai corupte, ineficiente, politizate si abuzive instituții publice din țară, cu o paradigmă învechită, neecologică, betonatoare, de lucru asupra apelor, un astfel de organism deliberativ, integrat acestei structuri rigide, ar avea un rol reformator pentru ca ar preîntâmpina blocarea unor avize, așa cum s-a întâmplat in cazul de mai jos. În același timp, dacă Primaria stia sa se impună, dacă primarul Boc avea o viziune de substanță legata de Someșul nostru, se impunea și se concretiza in care realitate, nu doar in randări, viziunea de renaturare a Somesului.
#sossomeșulnostru #cuapelecurate #someșverdealbastru