Am participat aseară la dezbaterea societății civile despre soluția urbanistică privind ansamblul "Şcoala Ardeleană". La finalul dezbaterilor, care s-au încheiat relaxat, în curtea interioară a Casei Universitarilor i-am pus d-lui arhitect Macalik, responsabil de noua amenajare a Str. Kogălniceanu, o întrebare simplă: "Dacă între proiectele concurente la momentul concursului oficial din 2017 a existat şi o soluție care să includă platforma postament originală?"
Răspunsul simplu m-a lăsat perplexă: "Da, TOATE, INCLUSIV proiectul nostru câştigător!"
Intrigată, am căutat imaginile proiectelor de reamenajare, care au fost pe podiumul concursului. Le puteți vizualiza mai jos! 
Deci toate soluțiile de amenajare propuse au păstrat soclul-postament original, aceasta imagine fiind ceea cunoscută de opinia publică, respectiv de decidenții locali!
Pe parcurs însă, postamentul s-a evaporat din proiectul de execuție, în urma unor decizii şi avizări în cerc restrâns de specialişti şi comisii "birocratice".
În final opinia publică, presa, politicul, societatea civilă şi academică - practic toți beneficiarii reali ai unei lucrări de reamenajare urbană - sunt puşi în fața unui fapt împlinit, parafat juridic, altul decât ceea ce s-a jurizat, votat şi afişat public.
Şi atunci mă întreb, când trebuia organizată o dezbatere publică largă, care să genereze o impresie dominantă a opiniei publice, capabilă sa canalizeze rezultatul unei intervenții majore în ambientul cetății?
sursa | Facebook | Clujul Civic -autor Adela Dehenes